Orașul cu un etaj deasupra lui însuși: Praga subterană

Praga a făcut ceva ce puține orașe au făcut: s-a înălțat singură. Orașul Vechi prin care te plimbi azi stă cu câțiva metri deasupra Orașului Vechi din secolul XII, iar diferența nu s-a erodat — e tot acolo jos, cameră cu cameră.

De ce au fost înălțate străzile

Orașul Vechi stă pe interiorul unei bucle a Vltavei, pe un teren abia deasupra apei. Inundațiile medievale erau regulate și ruinătoare, iar în secolul XIII orașul a răspuns cu o operă de inginerie civilă enormă, întinsă pe generații: nivelul întregului cartier a fost ridicat — cu doi-trei metri în majoritatea locurilor, mai mult lângă râu — cu pământ și moloz.

Consecința e faptul definitoriu al Pragăi subterane. Parterele romanice ale caselor de piatră au devenit pivnițe. Uși care dădeau odinioară spre stradă dau acum spre pământ bătătorit. Câteva zeci de case romanice supraviețuiesc astfel sub nivelul actual al solului — un oraș din secolul XII păstrat nu ca ruine, ci ca subsoluri, sub orașul gotic și baroc crescut deasupra.

Poți sta în acel oraș îngropat. Primăria Veche — clădirea Ceasului Astronomic — organizează tururi ale subteranului ei, unde săli romanice și gotice aflate cândva la nivelul străzii formează acum un lanț de încăperi boltite sub piață, cu tot cu o temniță medievală. Casa Domnilor de Kunštát, pe strada Řetězová, păstrează una dintre cele mai frumoase săli romanice de pivniță din oraș, iar mai multe restaurante și berării din Orașul Vechi își așază oaspeții în spații din secolele XII–XIII fără să facă mare caz de asta.

Vyšehrad: subteranul de fortăreață

Al doilea subteran e militar. Vyšehrad, fortăreața de pe stânca din sudul centrului, a fost reconstruită în secolul XVII ca fortificație barocă, iar în interiorul valurilor de apărare trec cazematele — cam un kilometru de coridoare de cărămidă construite pentru a muta trupe și provizii la adăpost.

Coridoarele duc la Gorlice, o sală boltită vastă, gândită inițial pentru depozite și folosită mai târziu, printre altele, ca adăpost antiaerian și depozit de legume. Din 1992 adăpostește ceva mai bun: șase dintre statuile baroce originale de pe Podul Carol, mutate sub pământ ca să fie salvate de vreme. Figurile de pe pod sunt copii; aici jos, în semiîntuneric, stai lângă originalele înnegrite. Intrarea se face cu tur ghidat de la punctul de informare de la poarta Špička și e unul dintre cele mai puțin aglomerate locuri remarcabile din Praga.

Stratul Războiului Rece

Secolul XX a adăugat un al treilea subteran, dimensionat pentru altă catastrofă.

Sub dealul Folimanka din Nusle — direct sub pilonii podului Nusle — stă Bunkr Folimanka, un adăpost nuclear construit pentru vreo 1.300 de oameni, păstrat cu instalația de filtrare originală, camerele de decontaminare și generatoarele diesel. Orașul îl deschide publicului cam o sâmbătă pe lună, gratuit; programul merită verificat, fiindcă e cel mai complet interior de Război Rece pe care îl poate vedea un vizitator în Praga. Un adăpost asemănător stă în dealul Parukářka din Žižkov, azi parțial spațiu de concerte.

Cel mai mare adăpost dintre toate e însă cel cu care circuli zilnic. Metroul, deschis în 1974, a fost construit să servească și drept adăpost antiatomic: stațiile adânci — Náměstí Míru e la 53 de metri — au uși antisuflu masive, vizibile ca rame groase de oțel la unele intrări spre peron, și secțiuni presurizate proiectate să țină zeci de mii de oameni. Istoria transportului spune povestea pe îndelete.

Pivnițele care muncesc

Berea e cel mai vechi chiriaș statornic al subteranului. Maturarea la rece, lungă de luni de zile, care definește berea cehă, cere temperaturi joase constante, iar înainte de refrigerare asta însemna pivnițe. Casele de bere din Orașul Vechi și Nou își maturau berea sub propriile podele; U Fleků, care fierbe bere din 1499, își ocupă și azi pivnițele istorice, iar berăriile din centru sunt de foarte multe ori etajul de sus al unui lucru mult mai vechi.

Practic, la vizită

• Subteranul Primăriei Vechi — tururi zilnice, de la biroul de turism dinăuntru; combină cu turnul ceasului.
• Cazematele Vyšehrad și Gorlice — intrare cu ghid, cam din oră în oră în sezon, de la centrul de informare al fortăreței.
• Bunkr Folimanka — zile ale porților deschise, gratuite, cam lunar; verifică programul orașului înainte.
• Ia ceva pe tine. Tot ce e sub pământ ține temperatură de pivniță tot anul — binevenită într-o vară pragheză, un șoc în cămașă.
• În jurul Orașului Vechi funcționează și tururi comerciale de tip *temniță* și *legende subterane*; folosesc spații reale, dar istoria e costum. Cele trei situri de mai sus sunt variantele serioase.

Cea mai adâncă lecție a subteranului e cea despre suprafață: Praga a supraviețuit atât de intactă și pentru că a construit peste ea însăși în loc să demoleze. Orașul pe care îl fotografiezi e capacul celui de dedesubt.