Praga pentru români

Cu avionul e alegerea rezonabilă din București și din mare parte a țării: un zbor direct durează în jur de două ore, față de un drum cu mașina de mult peste o zi de muncă. Verifică ce companii zboară pe rută în sezonul tău și aterizezi la Terminalul 2, cel Schengen.

Cu mașina are sens din vest — Oradea, Arad, Timișoara — sau când sunteți mai mulți și vreți mașina în Cehia. Traseul obișnuit trece prin Ungaria până la Győr, intră în Slovacia pe lângă Bratislava și urcă pe autostradă prin Brno până la Praga; alternativa trece prin Viena. Din ianuarie 2025, granița româno-maghiară e în Schengen, deci trecerile nu mai înseamnă cozi.

Ai nevoie de viniete electronice pentru Ungaria, Slovacia și Cehia (plus Austria, dacă mergi prin Viena), toate legate de numărul de înmatriculare și cumpărate online — doar de pe site-urile oficiale, fiindcă site-urile revânzătorilor cer bani în plus pentru același lucru. Ghidul de condus acoperă traseul, vinietele și unde lași mașina.

Cu trenul nu există o legătură directă practică. Schimbi în Budapesta și e o zi lungă — merită doar dacă îți place drumul în sine.

Cehia folosește coroana. Nu euro și cu siguranță nu leul — un magazin care acceptă vreunul dintre ele o face la un curs pe care nu l-ai alege.

Cardurile merg aproape peste tot. Două lucruri de nimerit. Când un POS sau un bancomat îți oferă să te taxeze în lei, refuză — cursul e stabilit de operatorul aparatului, nu de banca ta, și e constant cel mai prost disponibil. Și stai departe de casele de schimb de pe străzile turistice: cursul de pe afișul mare nu e cursul pe care îl primești când îți vinzi eurii sau leii.

Scoate coroane de la un bancomat care aparține unei bănci, ține puțin cash pentru tarabe și pub-urile de modă veche și plătește restul cu cardul.

O bună parte dintre vizitatorii români vin pentru bere, și au dreptate. Dar pub-ul pe care îl fotografiază toată lumea nu e mereu pub-ul pe care îl vor.

U Fleků e cel din poze: o berărie pe același loc de peste cinci secole, bere neagră făcută în casă, mese lungi și fanfară. E o primă vizită corectă și o alegere proastă dacă ai venit să bei cu localnicii — și refuză shotul pe care chelnerul îl pune neîntrebat pe masă, fiindcă apare pe notă.

Lokál e locul unde începe pub-ul praghez modern: Pilsner din tanc, nepasteurizat și livrat în tancuri de cupru, cu mâncare cehă cinstită. U Zlatého tygra e clasicul simplu și plin, cu mese la comun.

Pentru ceva ce nu poți bea acasă, mergi la o berărie cu producție proprie — Vinohradský pivovar, U Medvídků — iar vara, la grădina de bere Letná, cu tot șirul de poduri sub tine.

Destule lucruri o să ți se pară aproape de casă. Mâncarea mesei austro-ungare — ciorbe, gulaș, șnițel, găluște de toate felurile, prăjituri cu nucă și mac — e verișoara a ceea ce știi din Ardeal. Svíčková, vită într-un sos cremos de legume cu găluște de pâine, e felul național și merită încercat măcar o dată.

Ce nu o să ți se pară cunoscut: limba e slavă și nu seamănă cu româna, deși un dobrý den și un děkuji ajung departe. Servirea e iute, nu caldă, iar un chelner care nu zâmbește nu e nepoliticos. Prețurile din Orașul Vechi sunt vest-europene; la o stație de tramvai distanță scad vizibil.

Iar arhitectura îi va surprinde chiar și pe cei care cunosc Sibiul sau Brașovul: centrul a trecut prin secolul XX aproape neatins, așa că gotic, baroc și Art Nouveau stau stradă după stradă.

Intratul cu mașina în centru. Nucleul istoric e un labirint de sensuri unice, zone de parcare pentru rezidenți și zone pietonale. Lasă mașina într-o parcare P+R de la marginea orașului sau la hotel și folosește metroul.

Schimbatul banilor pe stradă sau la prima casă de schimb. Explicat mai sus și încă cea mai scumpă greșeală din oraș.

Castelul la prânz. Controlul de securitate și coada de la catedrală cresc pe parcursul dimineții. Mergi la deschidere sau spre seară.

Masa în Piața Orașului Vechi. Priveliștea e inclusă în notă. Mergi două străzi mai în spate sau o stație de tramvai mai departe.

Uitatul vinietei. Camerele de pe autostrăzile cehe citesc numerele de înmatriculare, iar amenda vine chiar dacă nu te-a oprit nimeni.

Cu avionul, trei nopți e prima vizită corectă: o zi pentru partea Castelului, una pentru Orașul Vechi și Josefov, una pentru cartiere și o seară lungă într-o berărie.

Cu mașina din România, adaugă câte o noapte la fiecare capăt sau împarte drumul la Budapesta ori Bratislava — nimeni n-ar trebui să ajungă la Praga după douăsprezece ore la volan și să încerce să se bucure de o seară.

Cinci zile sau mai mult îți cumpără o excursie de o zi: Karlštejn sau Kutná Hora cu trenul, ori Český Krumlov dacă ai mașina.